5 lecții învățate despre organizare după ce am devenit mama

Când a venit pe lume Aiden, am crezut că sunt pregătită. Organizarea a fost mereu cel mai important atu al meu, iar determinarea de a face lucrurile posibile m-a caracterizat întotdeauna. Toată viața mea de adult mi-am imaginat cum va fi să fiu mamă. Simțeam că așa este menit să fie. Știam că nu va fi un moment ușor, însă câtă schimbare poate aduce un copil în viața ta? Important este să ai un plan bine stabilit pe care să încerci să-l respecți. Și ce putea să nu-mi iasă? Mă amuza extrem de tare cunoscuta zicală “Este nevoie de un sat întreg pentru a crește un copil!”, gândindu-mă câtă exagerare poate transmite un astfel de mesaj.

De când mă știu am fost perfecționistă până în măduva oaselor. Pe toată perioada sarcinii, am făcut liste peste liste, am pus la punct strategii, convinsă că organizarea va deveni aliatul meu de încredere în tot acest demers. Aveam planificat tot: cum îmi voi împărți timpul între Aiden, job, casă, cuplu și timp pentru mine. Îmi instalasem aplicații care să mă ajute în partea aceasta de monitorizare a timpului, ba chiar îmi creionasem câte schițe a zilelor așa cum mi le imaginam eu. Totul într-un timing perfect! ABSOLUT PERFECT.

Realitatea m-a învățat rapid că nimic nu te poate pregăti pe deplin pentru acest haos minunat. Nici cărțile de parenting citite, nici discuțiile lungi cu mamele din jurul meu, nici sfaturile primite despre cum ar trebui să faci lucrurile “bine”. Am înteles că în primul rând eu nu voi mai fi niciodată cea care am fost până în momentul nașterii lui Aiden, că am nevoie să-mi ofer timp pentru această adaptare și că datoria mea este să găsesc acel echilibru în care sunt eu bine cu mine. Și trebuie să recunosc că nu a fost deloc ușor! Am avut momente în care zeci de gânduri îmi treceau prin cap și mă simțeam neputincioasă. Simțeam că timpul este împotriva mea! Avem senzația că nu sunt eu. Aș fi vrut să fac multe, să fiu mai productivă, să fiu 100% implicată în toate activitățile pe care le fac. Au fost zile și zile. Unele mai grele, altele mai ușoare. Am fost zile în care nu înțelegeam cum de unde am atât de multă energie, dar și zile în care mă simțeam lipsită de vlagă.

Rapid am înteles că pentru a funcționa într-un echilibru bun cu un bebe de 5 luni+ și două business-uri de care să mă ocup am nevoie să schimb ceva în viața mea.

Am renunțat la perfectionism și am învăț să prioritizez lucrurile!

Perfecțiunea nu există! Cel puțin nu în viața mea de nouă mămică. Însă prioritizarea DA. Am înteles că trebuie să aleg bătăliile și că nu trebuie să duc singură un întreg război. Acum, în fiecare dimineață, stabilesc 3 lucruri importante pe care trebuie să le fac. Am învățat să mă bucur de micile reușite și să bifez ziua ca fiind un succes, chiar și atunci când am îndeplinit un simplu task. Trebuie să recunosc că până acum nicio zi nu a semănat cu cealaltă și că am avut și momente mai grele. Spre exemplu, nopțile nedormite când Aiden a avut colici, pusee de creștere sau i-au dat dințișorii m-au secat de energie, însă a trebuit cumva să mă adun pentru că avea mare nevoie de mine.

Ca antreprenor, simțeam că nu pot acorda atenția cuvenită afacerilor mele, însă instincul de mamă mă încuraja să fiu concentrată asupra nevoilor lui Aiden. Am realizat că este un process firesc în viața de mămică și nu m-am judecat. Așa am înțeles că:

Planificarea este mai dulce atunci când există flexibilitate!

Oricât de mult aș iubi listele și organizarea, bebelușii noștri nu au habar de ce înseamnă o agendă plină. Nu înteleg conceptul de “deadline”. Ei au nevoie de iubire și au nevoie să le fim alături, așa că am început să planific lăsând mereu loc de schimbări. Astfel, dacă Aiden are o zi mai agitată, mă pliez după el și să pot muta task-urile care mai pot aștepta. Am învățat să deleg și să am mai multă încredere în echipa mea. Într-un final, nu aș fi reușit să ajung aici fără ajutorul lor.

M-am lăsat ajutată!

Am învățat să accept ajutorul – deși, sincer, nu mi-a fost deloc ușor. Mult timp am simțit că, dacă cer sprijin, înseamnă că nu mă descurc suficient de bine, că nu sunt destul de puternică sau capabilă. Dar, cu fiecare moment de epuizare și cu fiecare zi în care încercam să le fac pe toate singură, am realizat că puterea adevărată nu înseamnă să duci totul pe umeri, ci să știi când să-i lași pe alții să te susțină. Să deleg, să primesc ajutor, să renunț la control nu m-a făcut mai slabă, ci m-a eliberat – m-a transformat într-o mamă mai răbdătoare, o antreprenoare mai eficientă și, cel mai important, într-o femeie mai împăcată cu ea însăși.

Acum mă bucur enorm când îl las pe Aiden cu soțul meu sau cu membrii familiei, ba chiar am început să am încredere în serviciile de livrare care îmi fac cumpărăturile și mi le lasă la ușă. Până să apară Aiden în viața noastră îmi plăcea să merg la cumpărături. Era așa ca un moment în care parcă mă deconectam,plus că fiind pasionată de gătit voiam să mă asigur că iau cele mai propaste fructe și legume. Acum am înteles că acel timp îl pot folosi în favoarea mea și a familiei mele.

Am început să utilizez tehnologia!

Modul în care tehnologia a evoluat mi-a simplificat enorm viața – de la automatizarea plății facturilor, care mă scapă de grija termenelor-limită, până la aplicațiile în care notez evoluția lui Aiden, astfel încât să nu uit momentele importante. Cu doar câteva click-uri, pot comanda scutece, programa întâlniri sau seta remindere, iar asta îmi oferă mai mult timp pentru ce contează cu adevărat.

Timpul pentru mine nu este un moft!

Timpul meu cu mine este o necesitate! Între nopțile nedormite, întâlnirile de business și nevoile lui Aiden, am realizat că, dacă nu îmi ofer și mie puțin timp, totul devine copleșitor. Așa că am început să-mi creez mici momente de respiro: fie că beau o cafea fără grabă, mă relaxez cu o baie caldă și îmi fac ritualul de skin care, baie, citesc câteva pagini dintr-o carte sau, pur și simplu, stau la aer în liniște câteva minute. Aceste momente mă ajută să rămân conectată cu mine însămi și să fiu mai echilibrată, atât ca mamă, cât și ca antreprenoare.

Toată această perioadă a fost pentru mine ca un carusel de emoții și stări – uneori copleșitor, alteori magic, dar întotdeauna plin de învățăminte. Am înțeles cât de puternice sunt mamele, cât de multă dăruire și răbdare implică fiecare zi, și cât de important este să ne susținem reciproc. Vă apreciez din suflet și sunt recunoscătoare să vă am alături!

Cu drag,

A voastră, Sandra.